Multumesc Bibi!

De aseara de cand am aflat incerc sa inteleg...De ce? Care-i sensul? Care-i partea plina a paharului pe care obisnuiesc sa o gasesc tot timpul...Azi nu am fost in stare sa intru pe net. Am incercat dimineata si totul mi se parea superficial si inutil...Si apoi ma gandeam cat de mult mi-a schimbat viata, cati oameni minunati am cunoscut de cand m-am implicat mai mult, cat de mult m-a schimbat pe mine ca om...
Sunt inca daramata, sper sa-mi regasesc repede optimismul si sa reusesc sa ma bucur de viata alaturi de copiii mei . Sper sa reusesc sa ma bucur de fiecare traznaie facuta de copiii mei, pentru ca asta inseamna ca-mi sunt alaturi sanatosi.
Cred ca de asta l-a trimis Dumnezeu pe Bibi printre noi! Sa ne arate ca putem sa fim uniti, ca mai avem bunatate in noi, ca putem schimba ceva si apoi totul depinde tot de cel de sus. Cel mai mult sper ca si parinitii lui sa gaseasca putere sa mearga mai departe! Au fost cei mai buni parinti pe care Bibi ii putea avea si viata lui a fost minunata datorita lor!
Multumesc Bibi pentru tot ce m-ai invatat!

La mare…pe indelete (guest post Bog)

Am plecat din Bucuresti cu gandul sa testam noua achizitie a familiei si noua formula magica: 3 copii. Am plecat manati din spate de dorinta de evadare din zapaceala maxima care clocotea in nebuna noastra capitala si in frumoasa noastra tara…din pacate locuita.

Sincer eram putin cu inima stransa, trebuie sa recunosc, nu ma dau rotund, dar ferm convins ca ne vom descurca, lucru confirmat de multe ori inainte in alte situatii … revenind… drum frumos, aglomerat si nu prea, pe banda noastra de “indelete” nu prea era nimeni asa ca vant din pupa, un stop la o benzinarie cu alaptatul de rigoare si “caruta” in spate a intors capetele in mod corespunzator, deh am putea spune ca suntem pe cale de disparitie…un fenomen chiar, dar nu, ne tinem tare si chiar suntem in plin proces de aparitie!

Putine opriri, lucru minunat cu 3 copii care au dormit intins pana pe la Cernavoda si apoi o mica oprire pentru un supliment de mic dejun pe undeva prin partea Costinestiului J

Ne-am strecurat frumusel prin aglomerata, sezonier, urbe Mangalia si am poposit in poarta la camping in 2 mai nu mult peste pranz. Camparea a durat vreo 2 ore, multumita unor vecini saritori si iata ca procesul de socializare a inceput…

Nu au lipsit peripetiile, inerente si chiar necesare, pentru mentinerea activa a mintii, ne-am trezit ca nu avem acoperis la cortul rulotei deci era inutil….am rezolvat cu vanzatorul care a venit personal sa ne aduca altul NOU, deci se poate. Tot la capitolul peripetii, am amanat acasa achizitia unor plase de tantari speciale pentru rulota lucru care l-am regretat si rememorat aici, aplicand intre orele 0.00 si 4.00 crema de piscaturi pe cele 79 de piscaturi proaspete ale familiei noastre .

Au trecut…. concluzia, pe viitor relaxarea incepe pe la mijlocul zilei a doua nu instant, e bine ca vine pe indelete nu deodata J

Prima zi de plaja a fost maxima, dupa care ritmul a fost sustinut, scufundari in 80% din timp, putin soare asa pentru accentuarea tenului, dar de mare efect dupa cum fotografiile prea bine o demonstreaza.

Am gatit, ca doar avem ce ne trebuie, tot ce ne-a trecut prin cap, am pescuit guvizi ce ne gadilau la picioare, am studiat clestii unui crab, am alergat  pescarusi, ne-am catarat pe stanci spre stupoarea unora, ne-am acoperit de nisip…am fost putin copii si chiar a fost bine.

Am descoperit… redescoperit, ce bine este sa privesti lumea prin ochii de copil si doar in momentele cu adevarat importante sau periculoase sa dai “grija parinteasca” jos din pod. Cred ca asta este reteta de succes, pentru ca linistea, calmul si intelegerea sa domneasca intr-o familie cu 3 copii.

Ne-am propus sa nu mai judecam pe nimeni si am reusit, e pierdere mare de timp si un consum mare de energie, care merita mult mai bine indreptata spre copii si constructii pozitive in viata.

Am avut, contrar parerii multora, timp de o bere, de o vorba, de ceva relaxare, de scris, de pescuit, de facut fotografii, de plimbare, fara ca sa simtim “povara” copiilor apasandu-ne!

Va vine sa credeti …exista viata si cu 3 copii, cata vreme este tratata mai pe indelete si cu multa dragoste.

Concluzia vacantei: MAI VREM!!!

Saptamana Internationala a Alaptarii

Anul asta pot sarbatori alaptand! :)
Sunt o mare sustinatoare a alaptarii si cred cu tarie ca este cel mai bun lucru pe care il poate oferi o mama in primii ani de viata! Eu la primii 2 nu am avut informatii multe, am facut totul instinctiv, la Tesa chiar am riscat, in ochii celor apropiati, dar eu sunt mandra ca am reusit sa le dau lapte peste un an la fiecare. Nu mi-a placut foarte mult sa ma expun pana acum si am fost intotdeauna mai pudica, deci capitolul alaptare in public nu prea mi-a iesit dar cu fiecare copil am crescut si eu si am inteles ce era mai important. Evenimentele de saptamana asta le gasiti aici. Eu voi merge maine la conferinta, pentru ca dupa voi pleca la mare cu gasca mea si voi continua sa sarbatoresc la soare. :)
Asa ca maine sper sa ne vedem! Pana atunci voi posta si eu cateva din fotografiile mele mai intime!

 Astea-s cu Lilu la 5 saptamani cand am mers la Poiana Brasov. Primul picnic! ;)

Primul picnic al Tesei tot la Poiana Brasov, tot cam aceeasi varsta. 

Abia acum am mai prins curaj, drept urmare avem alaptat in Parc aventura la 2 zile:

la Lacul Sfanta Ana la 3 zile: 

si ieri, cand am parcurs toata strada Lipscani cu bebe la san si apoi ne-am odihnit langa lupoaica cu pui! 

Radeam ca, desi asa s-a nimerit, putem considera ca e in cinstea acestei saptamani! 

Asadar si prin urmare dati copilului cea mai buna mancare!

Cu drag, Mami de Lilu, Tesa si bebe dragon.