Targuri pentru copii

Sunt in continuare depasita de treaba. Nu reusesc sa fiu mai productiva decat sunt. Asta si pentru ca bebe dragon este din ce in ce mai activ si mai treaz si necesita toata atentia mea. Am revenit la somnul meu de la 3 noaptea la 8 dimineata. Noroc ca noaptea nu ma solicita. :) Oricum nu ma plang! Este minunat si ma indragostesc de el in fiecare zi mai mult. Iar cei mari ma uimesc continuu. Saptamana trecuta au venit cu premiul I (Tesa) si mentiune (Lilu) la nu stiu ce concurs Europrescolarul. Asta in conditiile in care au avut pauza de 3 luni de la gradinita. :))) Sincer nu dau 2 bani pe premii dar m-am distrat, mai ales ca bunicii erau cam stresati ca nu invata copiii nimic ca stau acasa.Sa vedeti cat or sa invete cand pornim o viata pe indelete! ;)
In rest avem asa de joi pana duminica Babyexpo unde merg cu prietena mea Raluca de la 100% Pasiune si Talciocul pentru Matei pe 1 decembrie la showroomul nostru din Dorobanti, despre care o sa revin cu detalii.
Si pentru ca avem Babyexpo am facut cateva fotografii cu piticii mei de modeli la alta Raluca draga sufletului meu, cea cu Micul Studio. Asadar la targ o sa  va asteptam cu bentite unicat delicioase, babetici moderne pentru bebelusi, bretele haioase, vestute frumoase, fustite si rochite colorate, salvarii binecunoscuti, salopete, hainute groase si caciulite minunate! Va las cu fotografiile minunate facute de Raluca si va astept la targ!

Lilu poarta salvari si bretele Lilutesa

Tesa are bentita (si vestuta si fustita dar nu se vad) si bebe are babetica si salvari cu bretele

Fustita si hainuta captusita cu polar sunt de la noi, girafa de la Micul Studio. :)

Salvari si vestute Lilutesa. 

Si la sfarsit va las cu cea mai frumoasa poza a celor 3 modeli.

Cu drag,
Mama lor.
PS. Mai multe hainute puteti vedea aici.

Vin sarbatorile

Citind acum un post al Bogdanei si un mesaj in engleza ce e foarte impartit pe facebook m-am gandit sa il traduc si sa imi si fac o lista de locuri dragute de unde as cumpara eu cadouri. Asadar, cu 2 puncte si de la capat:

• cosmetice naturale facute de mamici talentate Lia, Harmony Handmade, Luthelo, Soap Mill;
• creme sanatoase de la Rodia;
• hainute si accesorii hanmade pentru copii de la noi, 100% pasiune, Baghete fermecate, Mama coase;
• hainute din merinos super bune pentru iarna de la Hip hip;
• hainute si jucarii super frumoase la Kiddyshop;
• jambiere, paturici sau mijloace de purtat bebelusii produse in Romania la Poarta-ma;
• tricouri pictate si povesti personalizate la Picturici;
• bijuterii si chestii cool pentru copii: Buzztard;
• sedinte foto la oricare dintre prietenele mele talentate: Micul Studio, Fotografii de familie si Mika;
• cosuri cu mancare sanatoasa de la Biobunatati si Cosul de legume;
• rochii frumoase pentru femei de la Happy Friday;
• tricouri personalizate super frumoase Mandra chic;
• tot felul de nebunii handmade de pe Breslo
• ah da si calendare personalizate de la noi (vezi ce am mai facut aici) 

Cam asta imi vine acum in minte. Mai astept sugestii ca sa am o lista completa pana in decembrie. :)

Sper sa va ajute! Si acum pun si mesajul meu in romana. E adaptat asa cum m-a dus pe mine capul! Il puteti imprastia daca va place! 

Salvari reciclati

Mda nu reusesc sa fac nimic. Ma dau rotunda ca fac de toate si nu ma adun deloc. Bebe deja doreste companie, vorba, atentie, ceilalti vor si ei partea lor, lumea ma cauta, eu nu reusesc sa trimit comenzi, devin neserioasa! Cam asta fac eu in fiecare zi ;). Dar cum acum am prins 10 minute de somn de bebelus si cum vin dupa un weekend frumos la munte am hotarat sa scriu despre niste salvari facuti pentru bebe dragon la botez, salvari reciclati din manecile camasii lui taica-su. Botezul a fost la mijlocul lui septembrie si mie mi-a luat o luna juma sa scriu despre ei! ;).
Deci se facea ca venea botezul si copilul nu avea tinuta si nici mami timp sa caute ceva "special" si atunci mi-am dat seama ca tati si Lilu au niste camai din acelasi material, doar ca a lui tati e cu maneci lungi. Asa ca am hotarat sa-l asortez pe bebe cu ei. Eu am mai facut salvari din maneci, doar ca le taiam cu totul. Pe astea nu puteam sa i le tai de sus, deci erau cam scurte. Asa ca am mai adaugat partea de sus de la niste pantalonasi de bumbac si am cusut (la mana ca dormeau piticii ;)).
Asta se vrea un fel de do it yourself project, dar cum va spunea nu prea am timp de multe explicatii. Asa  ca va pun niste fotografii si sper sa va ajute. Daca nu, ma mai intrebati voi. :)

Aici vedem camasa sot cu maneci taiate si pantalonasii de bumbac folositi.

Manecile si pantalonii.

Adăugaţi o legendă

Salvarii rezultati




 Bonus mi-a ramas un pic de material si am facut si un papion. Camasa e una pe care a folosit-o si fra-su la botezul lui. ;)

Costumatia de gala! ;)

Modelul imbracat. Bineinteles ca nu am fotografii si cu tati si Lilu impreuna, imbracati asortat.  Noroc ca sunt mai lungi si mai putem face si altadata fotografii. ;)

Familia fericita. Asta am pus-o asa ca avem putine poze impreuna si sa vedeti macar pe Lilu si pe tati  asortati ca bebe era deja schimbat. Ah! Si mami si Tesa  erau asortate! ;)

Speram ca v-a placut! Va multumim si va pupam!

Din categoria hai sa ajutam!

Sunt bolnava azi! Am luat un virus ceva si m-au daramat febra si varsaturile. Si mi-e ciuda ca tocmai acum sunt bolnava pentru ca maine voiam sa mergem la Maratonul sporturilor pentru Dravet. Nu ma simt inspirata datorita starii pe care o am dar va las cu cateva cuvinte scrise de catre organizatorilor, cei de la Asociatia pentru Dravet si alte epilepsii rare :
" Sport pentru copiii cu epilepsie

Dacă sunteţi pasionaţi de zumba, kangoo jumps sau spinning, weekendul acesta puteţi să alegeţi să faceţi aerobic în beneficiul copiilor cu epilepsii rare din România. Un maraton sportiv cu intrare liberă va avea loc sâmbătă, 6 octombrie, în Parcul Herăstrău, pe durata a aproximativ cinci ore.

La evenimentul organizat de Asociaţia pentru Dravet şi alte Epilepsii Rare, unii dintre cei mai cunoscuţi instructori de la cluburile de fitness din Bucureşti îi vor antrena pe participanţi pe Pajiştea Pescăruş. Pe lângă activităţile deja menţionate, vor mai fi clase de kempo, rebound şi port de bras, dar şi muzică live. Mai mulţi artişti, printre care şi formaţia Alb Negru, vor susţine recitaluri şi discursuri de susţinere a familiilor afectate.

De asemenea, evenimentul va include şi un mini-maraton, cu jocuri şi ateliere pentru copii, dar şi un bazar cu obiecte handmade mov - culoarea simbol a luptei împotriva epilepsiei.

Reprezentanţii asociaţiei vor povesti despre proiectele pe care le au pentru a susţine familiile afectate de forme rare de epilepsie, cum ar fi creşterea accesului la medicaţia specifică şi compensarea acesteia, precum şi creşterea gradului de cunoaştere a bolii, astfel încât copiii bolnavi să poată fi diagnosticaţi şi trataţi corect.

Sindromul Dravet este una dintre cele mai rare forme de epilepsie. Debutează în primul an de viaţă, afectează aproximativ unul din 20.000 de copii şi este incurabil. În afară de crizele epileptice extrem de greu de controlat, este însoţită de cele mai multe ori de diferite alte manifestări - tulburări de dezvoltare, întârzieri în achiziţia limbajului, instabilitate la mers.

Cauza asociaţiei va fi susţinută şi în cadrul Maratonului Internaţional al Bucureştiului, care se desfăşoară duminică, de o echipă de peste 200 de alergători din partea firmei de audit şi consultanţă PwC România. Printre aceştia se numără angajaţi şi parteneri ai PwC România, dar şi prieteni, copii ai angajaţilor şi clienţi invitaţi să alerge la cele cinci probe ale competiţiei (proba de maraton, cea de semi-maraton, proba de ştafetă, cursa populară de 4 kilometri şi cursa rezervată copiilor).

„Copiii Dravet sunt supuşi unui maraton de crize epileptice, iar lupta lor pentru viaţă este mereu contra cronometru. O criză se poate declanşa în orice moment, zi sau noapte. Tocmai de aceea, am ales să asociem această luptă a noastră cu sportul, simbolul vieţii sănătoase... exact ceea ce ne dorim noi!”, a declarat Adela Chirică, preşedintele Asociaţia pentru Dravet şi alte Epilepsii Rare."

 Daca vreti sa va inscrieti gasiti un formular aici.

Dupa cum vedeti va fi un eveniment frumos si puteti ajuta cumparand lucruri de la bazar. Gasiti acolo si cateva bentite si pantaloni Lilutesa. Si va pun niste fotografii sa le vedeti, chiar daca nu am avut puterea sa fac fotografii artistice.

Inspiratia a fost fluturasul mov din logo-ul asociatiei pe care il vedeti si in afisul de mai jos! Daca va plac si daca vreti sa ajutati faceti o plimbare maine in Herastrau si treceti pe acolo.

Baby expo septembrie 2012

Am fost la targ! Desi spusesem ca m-am suparat pe Babyexpo si nu mai merg. Asta pentru ca organizatorii nu au prea mult respect pentru participanti si comunicarea cu mine a fost extrem de aiurea. Ma rog, am nascut, am fost la curs de comunicare empatica, am invatat sa mai iert. Bine sincera sa fiu voiam sa mai scot hainutele la lume, si cum s-a ivit ocazia sa impart standul cu niste fete minunate si sa nu fiu nevoita sa stau acolo am zis ca mai incercam odata. A fost cred ca cel mai productiv pentru mine asa si reactia oamenilor a fost pe masura. Va las cu cateva fotografii si promisiunea sa ma organizez sa reimprospatez marfa pe site si sa scriu mai mult pe blog! Sper ca Doamne Doamne si copiii mei sa ma ajute! ;)
PS Prietena mea Raluca a fost cea cu care v-ati intalnit la stand! Acolo ati vazut si creatiile ei! Multumesc Raluca Ungureanu pentru marele ajutor!

AH! Si la sfarsit ma laud si cu un filmulet aparut la emisiunea de pe Prima Totul despre mame.
http://totuldespremame.ro/video/mame-de-afaceri/hand-madenicol-trandafir

Laptele matern = medicamentul perfect

Am hotarat! Cat timp voi alapta, laptele meu va fi prima optiune in a rezolva problemele de sanatate ale copiilor mei. De ce? Nu, nu e vreo chestie babeasca citita undeva ci este convingerea mea ca functioneaza, dupa 2 evenimente diferite.
Acum 2 ani ne-am imbolnavit cu totii la burta. Tesa avea o saptamana de cand nu ma sugea de la mine (ea m-a abandonat repede pentru deget si eu nu stiam mai multe). Noi astia mari ne-am revenit repede, copiii nu. Dupa 2 zile in care fata nu prea a vrut sa manance si sa bea nimic, am zis ca ii dau san, chiar daca bunicile tipau ca nu-i bine sa intorci copilul la san. Ei dupa 2 zile de alaptat s-a facut bine si apoi a refuzat sa mai suga. Lui Lilu in schimb nu i-am dat pentru ca nu m-a dus capul sa scot cu pompa sa-i dau. S-a chinuit mititelul atunci 10 zile si a avut zile in care nu era in stare sa ridice capul de pe perna.
Joia trecuta voiam sa plecam la munte, sa mai evadam un pic mai ales ca se anunta caldura mare. Din pacate Lilu ne-a facut febra si se plangea de burta si am renuntat. Dupa 3 zile de tratamente date de doctor si dupa ce am vazut ca era din ce in ce mai rau (orice manca vomita si era din nou fara vlaga), l-am trimis pe Bog sa imi ia cea mai ieftina pompa de san si am scos lapte de la mine si i-am dat. A baut ieri cam 75 de ml. Nu prea i-a placut dar i-am explicat ca e ca un medicament. Astazi e bine merci, a mancat s-a batut cu sora-sa si a facut deja cateva traznai. Deci e bine. :) Asa ca primul tratament pe care-l voi da la raceli si probleme de burta va fi lapte matern.
Concluzia:

(sursa pinterest.com)

Multumesc Bibi!

De aseara de cand am aflat incerc sa inteleg...De ce? Care-i sensul? Care-i partea plina a paharului pe care obisnuiesc sa o gasesc tot timpul...Azi nu am fost in stare sa intru pe net. Am incercat dimineata si totul mi se parea superficial si inutil...Si apoi ma gandeam cat de mult mi-a schimbat viata, cati oameni minunati am cunoscut de cand m-am implicat mai mult, cat de mult m-a schimbat pe mine ca om...
Sunt inca daramata, sper sa-mi regasesc repede optimismul si sa reusesc sa ma bucur de viata alaturi de copiii mei . Sper sa reusesc sa ma bucur de fiecare traznaie facuta de copiii mei, pentru ca asta inseamna ca-mi sunt alaturi sanatosi.
Cred ca de asta l-a trimis Dumnezeu pe Bibi printre noi! Sa ne arate ca putem sa fim uniti, ca mai avem bunatate in noi, ca putem schimba ceva si apoi totul depinde tot de cel de sus. Cel mai mult sper ca si parinitii lui sa gaseasca putere sa mearga mai departe! Au fost cei mai buni parinti pe care Bibi ii putea avea si viata lui a fost minunata datorita lor!
Multumesc Bibi pentru tot ce m-ai invatat!

La mare…pe indelete (guest post Bog)

Am plecat din Bucuresti cu gandul sa testam noua achizitie a familiei si noua formula magica: 3 copii. Am plecat manati din spate de dorinta de evadare din zapaceala maxima care clocotea in nebuna noastra capitala si in frumoasa noastra tara…din pacate locuita.

Sincer eram putin cu inima stransa, trebuie sa recunosc, nu ma dau rotund, dar ferm convins ca ne vom descurca, lucru confirmat de multe ori inainte in alte situatii … revenind… drum frumos, aglomerat si nu prea, pe banda noastra de “indelete” nu prea era nimeni asa ca vant din pupa, un stop la o benzinarie cu alaptatul de rigoare si “caruta” in spate a intors capetele in mod corespunzator, deh am putea spune ca suntem pe cale de disparitie…un fenomen chiar, dar nu, ne tinem tare si chiar suntem in plin proces de aparitie!

Putine opriri, lucru minunat cu 3 copii care au dormit intins pana pe la Cernavoda si apoi o mica oprire pentru un supliment de mic dejun pe undeva prin partea Costinestiului J

Ne-am strecurat frumusel prin aglomerata, sezonier, urbe Mangalia si am poposit in poarta la camping in 2 mai nu mult peste pranz. Camparea a durat vreo 2 ore, multumita unor vecini saritori si iata ca procesul de socializare a inceput…

Nu au lipsit peripetiile, inerente si chiar necesare, pentru mentinerea activa a mintii, ne-am trezit ca nu avem acoperis la cortul rulotei deci era inutil….am rezolvat cu vanzatorul care a venit personal sa ne aduca altul NOU, deci se poate. Tot la capitolul peripetii, am amanat acasa achizitia unor plase de tantari speciale pentru rulota lucru care l-am regretat si rememorat aici, aplicand intre orele 0.00 si 4.00 crema de piscaturi pe cele 79 de piscaturi proaspete ale familiei noastre .

Au trecut…. concluzia, pe viitor relaxarea incepe pe la mijlocul zilei a doua nu instant, e bine ca vine pe indelete nu deodata J

Prima zi de plaja a fost maxima, dupa care ritmul a fost sustinut, scufundari in 80% din timp, putin soare asa pentru accentuarea tenului, dar de mare efect dupa cum fotografiile prea bine o demonstreaza.

Am gatit, ca doar avem ce ne trebuie, tot ce ne-a trecut prin cap, am pescuit guvizi ce ne gadilau la picioare, am studiat clestii unui crab, am alergat  pescarusi, ne-am catarat pe stanci spre stupoarea unora, ne-am acoperit de nisip…am fost putin copii si chiar a fost bine.

Am descoperit… redescoperit, ce bine este sa privesti lumea prin ochii de copil si doar in momentele cu adevarat importante sau periculoase sa dai “grija parinteasca” jos din pod. Cred ca asta este reteta de succes, pentru ca linistea, calmul si intelegerea sa domneasca intr-o familie cu 3 copii.

Ne-am propus sa nu mai judecam pe nimeni si am reusit, e pierdere mare de timp si un consum mare de energie, care merita mult mai bine indreptata spre copii si constructii pozitive in viata.

Am avut, contrar parerii multora, timp de o bere, de o vorba, de ceva relaxare, de scris, de pescuit, de facut fotografii, de plimbare, fara ca sa simtim “povara” copiilor apasandu-ne!

Va vine sa credeti …exista viata si cu 3 copii, cata vreme este tratata mai pe indelete si cu multa dragoste.

Concluzia vacantei: MAI VREM!!!

Saptamana Internationala a Alaptarii

Anul asta pot sarbatori alaptand! :)
Sunt o mare sustinatoare a alaptarii si cred cu tarie ca este cel mai bun lucru pe care il poate oferi o mama in primii ani de viata! Eu la primii 2 nu am avut informatii multe, am facut totul instinctiv, la Tesa chiar am riscat, in ochii celor apropiati, dar eu sunt mandra ca am reusit sa le dau lapte peste un an la fiecare. Nu mi-a placut foarte mult sa ma expun pana acum si am fost intotdeauna mai pudica, deci capitolul alaptare in public nu prea mi-a iesit dar cu fiecare copil am crescut si eu si am inteles ce era mai important. Evenimentele de saptamana asta le gasiti aici. Eu voi merge maine la conferinta, pentru ca dupa voi pleca la mare cu gasca mea si voi continua sa sarbatoresc la soare. :)
Asa ca maine sper sa ne vedem! Pana atunci voi posta si eu cateva din fotografiile mele mai intime!

 Astea-s cu Lilu la 5 saptamani cand am mers la Poiana Brasov. Primul picnic! ;)

Primul picnic al Tesei tot la Poiana Brasov, tot cam aceeasi varsta. 

Abia acum am mai prins curaj, drept urmare avem alaptat in Parc aventura la 2 zile:

la Lacul Sfanta Ana la 3 zile: 

si ieri, cand am parcurs toata strada Lipscani cu bebe la san si apoi ne-am odihnit langa lupoaica cu pui! 

Radeam ca, desi asa s-a nimerit, putem considera ca e in cinstea acestei saptamani! 

Asadar si prin urmare dati copilului cea mai buna mancare!

Cu drag, Mami de Lilu, Tesa si bebe dragon.

Aventura Nasterea blanda

Au trecut deja 3 saptamani de la eveniment! Nici nu-mi vine sa cred! Si cum am fost rugata sa va povestesc, am sa o fac desi recunosc ca nu sunt o mare scriitoare. Va fi o poveste lunga si reala, fara multe detalii descriptive despre nasterea in sine!

Daca ma intreba cineva, acum o luna, " Unde nasti?" eu raspundeam " Nu stiu!" :). Si facea ochii mari si intreba cum se poate sa nu stiu in saptamana 38 unde nasc. Ei bine, chiar nu stiam. Stiam ca imi doresc altfel de experienta fata de primele 2(care au fost la stat cu bune si rele, cu mici traume), ca voiam sa incerc sa nasc cum simt, sa fie cat mai aproape de natural. Multa lume ma intreba daca vreau acasa si le ziceam ca nu-mi pot asuma asta, ca nu e doar viata mea in joc si ca nu sunt pregatita sufleteste sa fac asta, desi le admiram pe cele care facusera asta. 

La inceputul sarcinii hotarasem cu sotul sa plecam in Suedia, la prietena mea, de care v-am povestit aici, convinsa ca acolo imi vor asculta dorintele si ca putem incerca un sistem civilizat. Cine stie? Poate ne placea si ramaneam acolo. Am si mers acolo...ar trebui sa va povestesc odata cum a fost! Din pacate sotul a prins niste proiecte pe care voia sa le faca si atrunci am decis ca nu e momentul sa plecam acum. Si am inceput sa ma intreb unde as putea, in tara noastra, sa nasc asa cum vreau... Stiam de Isis la Constanta si de Eva la Brasov, iar la Bucuresti, la particular, mi se parea prohibitiv pretul plus ca experientele erau impartite si in continuare rata cezarienelor ma speria. 

Am mers sa vorbesc cu Irina Popescu de la Naste cum simti, pentru ca o stiam in tema, si ne-am intins la vorba si a ramas ca speram sa nasc la mare sau la munte, daca bebe asteapta ca tati sa termine treaba (finalul ultimului lui proiect era in perioada in care trebuia sa nasc), iar ea va incerca sa-mi fie alaturi, daca nu e in concediu. Am hotarat ca, daca totul in aceasta sarcina a fost la dorinta micului dragon, atunci voi lasa si nasterea sa fie la latitudinea lui. Ah! De 1 mai am mers la munte si am vizitat spitalul Eva si am cunoscut-o pe Ditta Depner, o mamica sufletista implicata in programul Nastere blanda, si pe domnul director, dr Aurel Ionel un tip simpatic si relaxat. Totul imi facuse o impresie foarte buna si tindeam sa merg acolo. Apoi tati a venit sa ne spuna ca in iulie e posibil sa aiba un proiect la mare si atunci iar am schimbat macazul si am zis ca mergem la mare...Va dati seama ca bunicii erau un pic crizati?! ;). Ideea e ca eu eram in 38 de saptamani si inca nu stiam unde nasc...in schimb aveam muulta activitate. Intrati in saptamana 39 am schimbat din nou directia pentru ca proiectul de la mare se amana, asa ca am zis ca daca ajungem pana vineri pe 6.07 mergem la Brasov. Tati in schimb a facut un efort si si-a luat liber si joi si iata-ne facand bagaje sa plecam la munte. Bunicii au fost iar speriati ca "Daca nasti pe drum??". Ei bine n-am nascut si joi seara eram la matusa mea de la Sf Gheorghe, Covasna. Asta dupa o vizita la spital unde am fost controlata si mi s-a zis ca mai dureaza cateva zile. Am semnat si contractul si mi s-a dat Planul de nastere de completat. 

Eram extrem de relaxata si am zis sa ne bucuram de timpul ramas sa ne bucuram de vacanta. Asa ca vineri am mers in Parc Aventura ca sa-l distram pe Lilu care voia sa se catere. 

 Si a fost super incantat iar noi l-am sustinut pe langa.

 Apoi copiii s-au plimbat cu tati cu barca, iar eu vorbeam cu prietenele care ma sunau sa afle daca am nascut,odihnindu-mi picioarele umflate pe iarba. Am mancat si am plecat sa ne odihnim. Piticii au cazut la datorie in masina, iar eu am odihnit burtoiul in leaganul unei prietene.

Glumeam cu sotul pe drum ca 07.07 suna bine si ca poate nasc sambata. 

Si bebe dragon a inteles si noaptea pe la 2.30 au inceput contractii mai dureroase. Nimic de speriat dar se simteau. La 4.30 erau deja pe la 5 minute, iar la 6 am reusit sa dau de Irina si mi-a zis ca pleaca spre mine. La 6.30 l-am trezit pe sot si la 7 am plecat la Brasov. La 7.30 intram in spital. Era o super liniste, nimeni in receptie... M-am asezat pe canapeaua de acolo si am asteptat sa vina cineva. A aparut o domnisoara asistenta foarte draguta si zambitoare si i-am zis ca am venit sa nasc la ei. Aceasta a zis ca revine imediat. Am mai asteptat 5 minute si a venit sa ne conduca. Pe drum ne-a anuntat ca din pacate salonul vizitat in mai este ocupat de o mamica ce nascuse cu o zi inainte, asa ca ne conduce in altul. Numai bine m-a ajutat sa ma hotarasc daca vreau in apa sau nu pentru ca m-a condus in cel dedicat nasterii in apa. A venit un doctor sa ma controleze, aveam 6 cm dilatatie, si m-au lasat impreuna cu sotul si ne-au zis ca pentru orice avem nevoi asistenta si moasa sunt pe hol. Durerile au fost acceptabile si m-a ajutat mult apa, dar am stat si intinsa pentru ca voiam sa ajunga Irina. La 10 cand a ajuns ea dilatatia mea era tot pe acolo... Pana la 10 au mai intrat la mine doctorita pediatru, o doamna foarte calda si intelegatoare, care a discutat cu mine planul de nasteri si toate dorintele mele si domnul director care a discutat restul aspectelor. M-a rugat frumos, daca vreau, sa accept si doctorul lor, care era de garda, la expulzie.

De aici tot ce pot sa mai povestesc este ca durerile s-au intetit destul de mult si de unde eu ma laudam ca la Lilu nu am urlat, aici am urlat, mai ales ca mi-am dat seama ca imi mai elibera din durere. Durerea s-a simtit destul de tare la sfarsit. In apa nu am reusit sa imping cum trebuie, asa ca am ajuns tot pe patul ginecologic sa imping, iar domnul dr m-a ajutat si el la expulzie pentru ca bebe dragon era cu adevarat maret si a venit pe lume la 12.40 cu nu mai putin de 4,190kg. A fost greu si a durut, dar faptul ca de o parte era sotul meu, de o parte Irina mi-a dat foarte multa putere. Cordonul a fost taiat de tati dupa ce a incetat sa pulseze, bebe a fost masurat acolo si infasat si tati l-a tinut pana dr a cusut ruptura naturala provocata de urias. Bebe nu a fost despartit de noi nici macar o secunda si a ajuns sa suga in prima ora de la nastere. 

La ora 14 eram mutata in salon si il trimiteam pe tati sa ne aduca de mancare. O doamna asistenta de la pediatrie a venit sa se prezinte si sa ne spuna ca ne va ajuta cu spalatul bebelusului si cu orice avem nevoie. Am asigurat-o ca la al treilea copil nu mai e necesar ajutorul ei. In cele 2 zile in care am stat acolo am fost vizitata de doctori si am fost intrebata de cum ma simt si daca e totul in regula. Nu m-a chemat nimeni la control in alta sala, nu am stat la rand cu alte cateva mame si nu am fost controlata cu usa deschisa in laturi, fara pic de intimitate. Doctorii care au vazut bebelusul nu au incercat sa-mi tina vreo prelegere de ce nu vaccinez copilul acum (am specificat ca-l voi vaccina dupa 6 luni) si m-au incurajat sa-l alaptez la cerere, pentru ca este un copil mare care va cere mai des de mancare. Am fost vizitata si de domnul director care voia sa se asigure inca odata daca totul este bine si ce ar mai trebui facut ca sa fiu pe deplin multumita. La externare mi-au adus ei foile de externare si un chestionar in care sa zic parerea mea despre serviciile prestate. Acum am sa scriu si aici ce am zis acolo: este prima oara intr-un spital in care m-am simtit respectata, nu m-am simtit in niciun fel de judecata pentru alegerile mele, angajatii s-au purtat exemplar, faptul ca au cerut voie inclusiv sa ia sange din cordon pentru depistarea grupei de sange mi-a dat de inteles ca tot ce vreau eu conteaza pentru ei. Au fost si puncte mai slabe pe care le-am si scris, puncte care pentru alte mamici probabil nu conteaza, dar eu am vrut sa fiu sincera pana la capat. Le voi enumera si aici, ca sa fiti pregatite daca mergeti acolo. Cada era prafuita si a trebuit sa chemam noi asistenta sa o curete, iar dupa parerea mea cred ca se putea stradui mai mult, mancarea este destul de ok dar dimineata intalniti sunca presata si iaurt Danone, chestii care eu nu le mai consum de ceva timp si ultima, care cred ca s-a si rezolvat pana astazi, aerul conditionat abia era montat iar in salon erau 30 de grade si muncitori la geam in timpul saptamanii..

Una peste alta nasterea a fost chiar blanda pentru mine, iar eu am fost atat de insufletita incat nu am mai simtit nicio durere, desi la primele 2 nasteri eram ca si lovita de tren 3 zile dupa aia si inca 2 saptamani cu dureri mari de la epiziotomie. 

Si ca sa va conving va zic doar ca luni cand am iesit din spital am mai mers o tura la Parc Aventura pentru Lilu si apoi am mers si cu parintii mei sa mancam in Poiana Brasov,

 iar marti eram la Lacul Sfanta Ana, cei mari in apa cu tati si noi la umbra.

 Miercuri am ajuns acasa satisfacuti si impliniti cu totii.

Concluzia mea este ca merita! Nu stiu cum este la alte spitale particulare, dar aici am fost tratata asa cum trebuie sa fii tratat! Mi s-au ascultat toate dorintele, nu am fost luata peste picior, nu am fost taiata fara motiv, nu mi s-a facut niciun tratament fara sa mi se explice despre ce e vorba, nu s-a urcat nimeni pe burta mea (la Lilu erau 2 asistente pe mine si impingeam sub amenintarea ca daca nu iese trecem la cezariana), nu a venit nicio asistenta imediat dupa cu o punga de ghiata si cu sfatul "Vezi sa nu adormi ca o sa mori!", am avut parte de cel mai bun suport din partea sotului si a Irinei care mi-a fost alaturi si de mare ajutor, am fost intrebata si s-a tinut cont de parerea mea. A! Am aflat ca exista si consultant in alaptare, o doamna foarte prietenoasa si implicata. Nu am apelat la ea ca nu mai era cazul dar pentru mamele la primul copil este foarte important! Si mai important este sa mergeti acolo cu lectiile facute si sigure pe voi si pe cerintele voastre. Nimeni nu va va schimba optiunile, daca nu este cazul!

 Le multumesc tuturor celor care mi-au fost alaturi si celor care au reusit sa faca posibil acest program. Sper din inima ca in curand sa existe mai multi medici si mai multe spitale care sa fie deschise spre astfel de tratamente, sper ca intr-o zi asta sa fie normalitatea si nu exceptia!